Adrian Munteanu - amsonete

TĂCEREA CLIPEI                              lângă mare   Tăcerea clipei a-mpietrit câmpia S-a scurs din vene năucite vinul, Iar flinta verii a scuipat veninul De fierbinţeală, amuţind vecia.   Aruncă ziua către stânci seninul, Oprind din zborul tandru păpădia, Clipeşte stins din minaret geamia, Îşi plâng delfinii înspre larguri chinul.   Cuprinsul palmei peste pietre frige Şi soarele e doar un veş...

  În umbra zilei aripa se-mplântă Şi-acoperă uimirile cu pana.    Un strigăt stins îmi sfredeleşterana    Iubirilor ce nu mă mai frământă.      Lumina stinsă-şi leapădă sutana    Pe cumpăna ce-n lacrimă se-avântă.    Talaz fugar pe mal se ia la trântă    Cu liniştea ce-mi pustieşte dana.      În iarbă-ngenunchez şi-mi ceriertare    Cărărilor ce le-am urcat pieptiş.    Un fir de iarbă-nfige în uita...

OPREȘTE-TE! “dacă aţi avea credinţă cât un bob de           muştar, aţi muta munţii din loc“                                                                Iisus  Opreşte-te, îmi spun. Aruncă lestul!    Ce rost am eu în lumea asta largă,    Ce val din mine stânca o s-o spargă,    Cum aş putea să-mi urc în slavă gestul?      Mai bine-ntâi să ţintuiesc pe targă    Invidia. Să-i pregătesc arestul   ...

Când am deschis pe negândite uşa Ce a scâncit prelung şi fără clanţă Am auzit din casă o romanţă. Lângă uluci a apărut mătuşa.   Unchiaşul, cel ce fuse ordonanţă, Clipeşte hâtru, scormonind cenuşa. Stă într-un colţ întunecos păpuşa, Dar amănuntul n-are importanță.   Rostesc: hello, cum o mai duci bătrâne? - Ce să mai fac? Genunchiul m-a durut! Pe-un dinte strâmb un geamăt îi rămâne.   Mătuşa spune...

  Eram un râu, lucire străvezie,   Plângând tăcut. Un ciot luat de valuri.   Eram o floare dănţuind la baluri   Cu-n fir de iabă-n margine de glie.     Eram un păstrăv îndreptat spre maluri,   Ca să-şi aleagă-n tainiţi o soţie   Şi-o pasăre scăpată din robie   Trasând pe cer aceleaşi ritualuri.     Eram o lume prinsă-n ecuaţii,   Urzind prin colţuri sumbrul ei complot   Şi ancorată-n ternele-i fix...

PUTREDE CUVINTE   Clădesc cetăţi din putrede cuvinte. Silaba în mortarul gurii slute Se pierde trudnic în incerte cute, Urzind pe trup nevolnice veşminte.   Măcel de vorbe! Nu pot să ajute De glasul sterp să leg o rugăminte. Se năruiesc în cuget şi în minte, Planând spre hău de pe pustii redute.   Talentul meu de-a traversa asceze Nu e decât o predică în gol, Căci vreau să-nalţ un gând pe metereze...

la spitalul de oncologie   ai cum mă-nţeapă-n ochişori mămică să stai cuminte pui că o să treacă te ţin în braţe strâns să nu îţi facă nici un balaur rău nu-ţi fie frică maică ce trenuri lungi parcă se-apleacă şi prin tunele ziduri strâmbe pică parcă mi-a rupt aripa o alică şi m-a-nţepat un vârf desprins din teacă ca ceara-i este chipul şi-n orbite două lumini mai pâlpâie precar în fibra-i slabă s...

eu fluturele-alunec în fântână ce spaimă hâdă-n trupul meu plăpândul n-am timp să-mi chinui trupul întrebându-l ce vaier lung pe-antene se îngână n-am cal de foc pe care adăpându-l să-l fac să urce-n slăvi pe ghizduri până și-ar împietri copita pe o rână ca să ţâşnească-n aer pur cu gândul ce–i până jos ce tihnă necurată unde e luciul unde-i un năvod să frâng în el căderea doar o dată nu tremură n...

“dacă aţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi muta munţii din lloc" Iisus  Opreşte-te, îmi spun. Aruncă lestul!  Ce rost am eu în lumea asta largă,  Ce val din mine stânca o s-o spargă,  Cum aş putea să-mi urc în slavă gestul?      Mai bine-ntâi să ţintuiesc pe targă    Invidia. Să-i pregătesc arestul    În care nu-şi mai poate scrie testul    Tremurător în carne, ca o vargă.      Să smulg Tru...

un fluture o floare o furnică o pasăre o flacără câmpia un deal o vale fluviul şi vecia izvoarele şi marea o amică un drum o creangă frunzele şi via un avion ce tocmai se ridică copilul cel poznaş luat de chică măicuţa cartea pixul şi hârtia uliţa strâmtă tatăl meu şi masa fântâna şi un bal ţinut cu fast un peşte prins în râu adânc cu plasa biserica şi-un preot bun şi cast feciorul meu şi fiica so...

Spune-mi, iubito, unde-ți e popasul? În cuib zănatec, în amurg de ceară? Unde-ţi aşezi piciorul să nu piară Urma fierbinte ce-mi ucide ceasul? Cum ai învins râvnirile de fiară Ce-au despicat pădurile cu pasul, Ca să-mi aplec genunchiul, să-mi fac masul La umbra coapsei tale de fecioară? Lasă-ţi coroana-n iarba sângerie, Bea din potirul brumelor nectar Şi din căuş de patimi apă vie, Arde-ţi veşmânt...

Te-aud vorbind. Cuvintele cad mute. De pe rotundul buzei prind să zboare, Dar zvonul lor până la mine moare, Cărări se pierd prin văi mereu abrupte. Rosteşti un gând. Privirea-mi trecătoare Descrie-n jur haotice volute. În încăperi de mii de ani ştiute Deschide trist fereastra spre uitare. Mă plimb tăcut prin dimineţi străine Copil firav sau visător cărunt. Privesc drumeți ce vor să ți se-nchine,...

          "Nu va rămâne piatră peste piatră!"...              Am râs de el, de vorba lui smintită.           "Torenţi de foc v-ajung, gust de pirită!"...              Ce născociri în gura lui ce latră.            "Furtuni se nasc în iarba necosită!"...               L-am biciuit în vuietul de şatră.            "Striviţi veţi fi, zdrobită orice vatră!"...               În urmă las făptura lui pieri...

antisonet 2    Când să parchez în faţa casei mele,  Văd locul ocupat şi nu m-ajută  Privirea calmă, Intru în derută.  A fost o zi cu-o sută de belele.    Vine vecinul, cel bolnav de gută.  - A cui e rabla? zic, pornit pe rele.  Simt că mă ia pe loc cu ameţele.  - Sunt musafiri la numărul o sută.    - Şi chiar la mine s-au găsit să steie,  Să nu-mi pot pune roata lângă scări?  - Câte bordeie-atâtea...

 prea strâmt e locu-n camera trăirii abia-mi pot duce mâna către gură ochi reci din storuri liniştea mi-o fură și vaietul a gâtuit zefirii doar până către ziduri se îndură să se întindă-n umbră trandafirii reci şovăieli în tainele privirii îmi sfâşie nădejdile cu ură prăfoase molii rod brocart de vise și carii au pătruns în gândul mut să-nceţoşeze ploapele deschise cu greu ridic opaiţul de lut spa...

dintr-un cotlon un boschetar råsare îți face semne îndoindu-si bratul ce te ginesti mai bine pupå-mi mațul și vorba asta în adânc te doare te-ai repezit să-i prinzi gâtleju-n latul mâinilor tale alt sfrijit apare ți-a dat cu-n drug în cap så te doboare o clipa doar ai inspirat nesațul acestui aer ce-și oprise zborul ce-nalt e fagul își îndreaptă-n jos crengile frânte să îți dea onorul din bolți ca...

  Îl cheamă Blitz şi-l trec în neuitare. De zece ani străbatem lungi trasee, Pe unde-a dat prin bozii de-o idee Şi colţul ierbii-nviorat răsare.   A fost întâi năvalnică scânteie, Să prindă-n zbor un flutur în mişcare. I-aş ridica din dor de el altare, Pe unde-a fost, la margini de alee.   Despre acel ce mi-a păzit fiinţa Nu ar ajunge să aştern un tom. Şi-a pus pe el răstimpul scurs sentinţa.   Ma...

O pasăre din mine se ridică Zbătându-se la uşa coliviei În care am supus-o agoniei De-a mă veghea, să nu-mi mai fie frică. Doar pentru mine, dând frâu larg magiei, Am vrut să-mi cânte cu făptura-i mică Îngenunchiat pe firul de arnică Să aţipesc la pragul veşniciei. Desfigurată îmi rânjeşte soarta! Ce frig mai e în suflet şi ce ger Când înţeleg cât am greşit cu arta De-a ţintui aripi ce-n lanţuri p...

vorbe urzite, liniştea din spaţii culcată-n magma setei de-a cunoaşte, când spelbul retor se zbătea să caşte o gură strâmbă debitând oraţii. vorbe rostite zborul ce se naşte din coasta spaimei implorând mutaţii, vorbe măiestre declanşând ovaţii, când vanitatea pe artist îl paşte, vorbe de duh şi vorba care doare, zdrelindu-ţi carnea când nu poţi găsi un mal torid şi altul de răcoare, vorba fântână...

Bogat mă vreau pe-o scară a fiinţei, Dar mă afund în propria-mi durere. Înţepenesc în scheme austere, Şi dau prinos şi jertfă neputinţei. Nu mă disting prin rang şi prin avere Şi nici prin gestul aprig al voinței. Lovesc tăcut în poarta cuviinţei Ce nu-mi primeşte bruma de plăcere. La colţ de gând rămân cu mâna-ntinsă, Dar nu primesc obolul aşteptat. Păşesc timid, cu patima învinsă, Dar am decis s...

Scriu un sonet. Deplină amăgire  Că prin canon mai liber mă voi face.  Dar sunt ce vreau, ce ştiu şi ce îmi place,  Modest cârpaci de vorbe şi iubire    Un gând buimac într-un ungher îmi zace  Şi nu-i găsesc firava limpezire.  Mă prinde-n gestul lui de-mpotrivire  Şi mă aruncă-n lumile opace.  Trec voci cerşind cărarea neumblată,  Dar altele, urlând, ademenesc  Cu zarea lor etern împurpurată.  Cân...

  Tu cel ce cauţi taina într-o filă  Cutreierând neistovit izvoade  Şi năzuieşti spre-adâncile monade  Spune-mi cinstit: ascunzi sub pleoape milă?    Tu cel ce-ntinzi necercetate nade  Pe luciul apei, curgere fragilă  Şi-ţi treci fiinţa rece şi debilă  Prin ochiul gol al vastelor năvoade    Tu ce-mblânzeşti sălbatice feline  Cu-n singur fir de iarbă din ogor  Şi vrei să strângi nădejdile ciorchine...

Lumini fecunde, şoapta nerostită. Adulmecăm minutele necoapte.  Dansez cu ea, frumoasa mea din noapte;  Atingere lascivă, ostenită.    Îmi spune că e frig. E-un cer de lapte.  Scot haina şi i-o dau, pe trup sortită.  În jurul nostru clipa nesfârşită  Se-aruncă-n gol, înveşmântată-n şoapte .    O însoţesc. Icoană luminată.  Stă singură-n odaia de pe mal.  O părăsesc în noaptea nevegheată.    A doua...

Un vagabond, pe-o stradă cenuşie, Cotrobăia-n gunoi cu stăruinţă. De vă surprind, vă cer îngăduinţă, Dar l-am adus în casă, neam să-mi fie. Dorind să-l văd ca oricare fiinţă, Eu faţa i-am spălat cu frenezie, L-am parfumat, mai chipeş să se ştie, Cât mai gătit s-arate cu putinţă. Veşminte noi îi pregăteam, de gală. Avea să stea pe-un scaun ca-ntr-un jeţ, Dar a mânjit ingrat întreaga sală Pe care eu...

 În grajd Joiana gata e să fete  Şi porcul Mişu stă cu paiu-n gură.  Mai am trei curci şi-o raţă-n bătătură.  Vărul Năică vrea să-şi lase plete.    Gîndeşte tata iar la băutură.  Sătul de coasă vrea să se îmbete.  Cu Bonux mama o să scoată pete,  În Sportul scrie că un meci se fură.    La anul, gata, nu plecăm cu vize.  Bocancul stâng mă supără la mers.  Bolnav de gută unchiul face crize.    „Haid...