A Fost Odată

Dacă părinții tăi lucrează într-o clădire cu birouri, sigur știi că au nevoie inclusiv de imprimante și hârtie pentru a-și desfășura activitatea. Acest lucru nu e rău, atâta timp cât oamenii folosesc resursele cu atenție. Clădirile de birouri consumă cantități semnificative de resurse – hârtie, energie, cartușe de imprimantă, iar impactul acestui consum asupra mediului este uriaș. Fără măsuri conc...

Economia circulară ne învață că nimic nu trebuie să fie risipit. Totul poate fi folosit din nou, reparat sau reciclat. Dacă învățăm să avem grijă de resursele noastre, putem crea o lume mai bună – pentru oameni, pentru natură și pentru viitor.

  Pământul există de milioane de ani, însă acum a cam dat de necaz din pricina poluării și a creșterii explozive a populației. Viața depinde de ciclurile naturii. Apa, de exemplu, se evaporă și e purtată de curenți, unde se transformă în ploaie sau zăpadă. Dacă ea se amestecă cu substanțe dăunătoare poate să distrugă ecosisteme întregi. Râurile se varsă în mări și oceane, deci obiectele aruncate î...

Într-o zi călduroasă, într-o pădure liniștită, un leu mare și puternic dormea sub umbra unui copac. Sforăia ușor, cu capul lui greu sprijinit pe labele din față.   Dintr-o dată, un șoricel mititel, curios și cam speriat, alergă chiar peste nasul leului!   – Oh, nu! gâfâi șoricelul, oprindu-se brusc. Ce-am făcut?!   Leul s-a trezit și a ridicat încet capul. Cu o mișcare rapidă, a pus laba peste șor...

  A fost odată o cioară curioasă care, într-o zi, ajunse într-o fermă și zări în fața ei doi păuni falnici, cu pene strălucitoare și cozi colorate ca un curcubeu.   — Vai, ce frumusețe! — șopti cioara cu ochii mari. — N-am mai văzut niciodată pene așa de minunate!   Se apropie sfioasă și întrebă:   — Ce păsări sunteți voi, de arătați ca niște bijuterii?   Unul dintre păuni își desfăcu coada impună...

Era odată o vulpe tare vicleană, ca toate vulpile. Umblase toată noaptea înfometată, fără să găsească nimic de mâncare. Dimineața, s-a așezat sub o tufă, obosită și cu burta goală. – Ce să fac eu acum? Mă roade foamea! spuse ea, oftând. Deodată, simți un miros de pește. Ridică repede capul și ce să vadă? Un car plin cu pește se apropia pe drum, tras de doi boi. – Aha! Iaca și prada mea, se bucură...

Într-o zi de vară călduroasă, o vulpe roșcată, subțire și tare flămândă mergea alene prin pădure.   – Uf, ce foame mi-e! Aș mânca și o coajă de pâine! zise vulpea, plimbându-se cu burta lipită de șira spinării.   Cum mergea ea așa, ce să vezi? Vazu Un gard, iar dincolo de el… o vie! Și în vie, o boltă cu cei mai mari și mai dulci struguri pe care îi văzuse vreodată.

  A fost odată un bunic care a plantat o ridiche în grădinița lui.   – Hai să vedem ce-o să iasă! a zis moșul vesel.   Zilele au trecut, și ridichea a crescut, și-a tot crescut… pân' a ajuns mai mare decât capul unui om!   Într-o dimineață, moșul s-a uitat la ea cu ochii mari:   – Ei, asta da ridiche! Cred că a venit vremea s-o scot din pământ.   A apucat ridichea de frunze și… trage și trage…

Obstacolul din drum    A fost odată un rege înțelept care voia să-și învețe supușii o lecție importantă. Așa că, într-o dimineață, le spuse soldaților:   – Luați bolovanul acela uriaș și puneți-l în mijlocul drumului cel mare! Apoi, lăsați-l acolo și să nu spuneți nimănui!   După ce piatra a fost așezată, regele se ascunse într-un tufiș din apropiere, cu o pelerină pe el, ca să nu fie recunoscut....

În vremuri de demult, corbii și bufnițele erau într-o ceartă continuă. Corbii urau bufnițele pentru că ziua erau neajutorate, iar noaptea se temeau de ele. Bufnițele, la rândul lor, se fereau de corbi, pentru că ziua erau atacate și hăituite.

Într-un sat îndepărtat trăiau un moș și o babă, oameni bătrâni, dar încă în putere. Munceau din greu, dar erau zgârciți și nu ajutau pe nimeni. Deși strânseseră ceva bani, nu se bucurau de ei, ci trăiau mereu cu frica să nu piardă ce aveau.

A fost odată, într-o pădure îndepărtată, patru animale care trăiau în mare dușmănie: un elefant, o maimuță, un iepure și o coțofană. De fiecare dată când se întâlneau, începea cearta. Se tachinau, se certau și uneori chiar se luau la bătaie. Dar într-o zi, obosind de atâta ceartă, au hotărât să își încheie dușmănia și să trăiască în pace.

Într-un sat îndepărtat, trăia un boier bogat, care se lăfăia în aur și petreceri, în timp ce țăranii din jurul lui trăiau în sărăcie. Nu îi păsa de suferința lor, atât timp cât el avea tot ce își dorea. Într-o zi, un țăran sărman a găsit o sămânță în drum și, crezând că e de folos, a dus-o acasă și a plantat-o. Curând, din ea a crescut un copac mare, plin de fructe aurii. Fericit, țăranul a încerc...

În acele timpuri, oamenii și animalele nu cunoșteau noaptea. Tot timpul era lumină, iar somnul era greu de găsit. — Avem nevoie de întuneric măcar puțin! — au spus oamenii, obosiți.

Se povestește că, pe drumul prăfuit al unui pustiu întins, doi călători s-au întâlnit: un tânăr trist și un bătrân cu părul alb, dar cu ochii blânzi și înțelepți. Mergând împreună, tânărul oftă și spuse: — O, preacinstite călător, viața mea este grea! Nu am nimic, sunt sărac și nefericit. Părinții mei au fost și ei sărmani și nu mi-au lăsat nimic. Ce minunat este să fii bogat! Dar eu… eu sunt cel...

Într-o noapte, într-o colibă mică din inima junglei, oamenii stăteau liniștiți, povestind la lumina focului. Deodată, un fum gros s-a ridicat din vatră și a umplut coliba.

Într-un sat îndepărtat, trăia un moșier bogat și mândru. Avea pământuri întinse, o casă mare și mulți servitori. Pe drumurile satului, toți îi arătau respect, plecându-se în fața lui.

Într-un sat îndepărtat, un călugăr învăța copiii la școală. Însă, în loc să fie atenți la lecții, mulți dintre ei se gândeau mai mult la mâncare și somn. Cel mai somnoros dintre toți era un băiat pe nume Li. De fiecare dată când trebuia să meargă la școală, se ospăta atât de mult încât abia mai putea să se miște.

Cu mult timp în urmă, pădurile erau pline de stupi, iar mierea curgea din copaci ca apa din izvoare. Oricine putea lua cât dorea, fără teamă că se va termina vreodată.

Nichita este considerat de critica literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți inovatori lingvistici. După ce a împins poezia românească spre lirismul pur, către esențele lumii și ale cuvântului, Nichita s-a întors spre „dulcele stil clasic" adică spre vârsta de aur a copilăriei poeziei. Dintr-un bolovan coboară /pasul tău de domnişoară. / Dintr-o frunză verde, pală /pasul tă...

  A fost odată un voievod care visa la o Românie unită. Pe vremea lui, Țara Românească, Moldova și Transilvania erau despărțite, fiecare sub amenințarea marilor imperii din jur. Cu sabia în mână, Mihai Viteazul a pornit să facă ceea ce nimeni nu mai îndrăznise până atunci: să-i unească pe români sub un singur steag.

Gheorghe Hagi nu este doar un nume în istoria sportului, ci o inspirație pentru generații întregi. Este „Regele" care a purtat România pe cele mai înalte culmi ale fotbalului mondial. A fost desemnat fotbalistul român al anului de șapte ori și a fost prezent la trei ediții ale Campionatului European și la trei ediții ale Cupei Mondiale.  La malul mării, în Săcele, județul Constanța, într-o zi rece...

Consumerismul, adică obiceiul de a cumpăra și consuma mai mult decât avem nevoie, are efecte negative profunde asupra mediului, economiei și calității vieții noastre. Deși achizițiile aduc satisfacție pe termen scurt, ele duc la risipă și poluare. Consumerismul are impact asupra mediului întrucât producția excesivă de bunuri consumă resurse cum ar fi apa sau energia și generează deșeuri, plus emis...

Într-o vreme demult apusă, pe coastele Havanei, trăia un bătrân pescar numit Don Esteban, cunoscut pentru poveștile sale despre comoara ascunsă a mării. El le spunea marinarilor și copiilor din sat că, în adâncurile Golfului Havanei, se ascundea o perlă uriașă, atât de strălucitoare încât lumina ei putea fi văzută chiar și prin apele tulburi ale oceanului.

Într-o vreme demult apusă, în orașul Anvers, trăia un gigant misterios și jucăuș, cunoscut sub numele de Lange Wapper. Nimeni nu știa de unde venise, dar se spunea că s-a născut dintr-un lac fermecat, unde o femeie sărmană lăsase un pește pe care îl prinsese. Când s-a întors a doua zi, peștele dispăruse, iar în locul lui stătea un copil cu ochi sclipitori și zâmbet ștrengar. Timpul a trecut, iar b...