Podcastul de Istorie

Săptămâna aceasta facem o vizită primului socia ăăă comu tribun care propune redistribuirea marilor averi către plebeii sărăciți metodic de disfuncționalitățile republicii romane. Îl introducem, evident, pe Tiberius Sempronius Gracchus, un tânăr dar ambițios nobil care vine cu câteva propuneri care să facă aplicabilă Lex Licinia Sextia, într-o nouă lege agrară.

Continuăm discuția despre dezechilibrul de forțe din interiorul republicii romane cu o prezentare a sistemului legal roman, dar și cu felul în care influența muncii gratuite începe să sape la baza republicii.

Astăzi începem o discuție mai lungă despre lucrurile care nu merg chiar atât de grozav pentru republica romană în expansiune, germenii decăderii sunt acolo. Și încercăm să-i vedem pe cetățenii romani care în marea lor majoritate nu au de ce să fie foarte fericiți cu felul în care evoluează republica din cu totul alte motive decât cele pentru care cei din afara republicii nu au de ce să fie mult ma...

În acest episod, romanii aduc pacea între vecini întâi în Macedonia, apoi în Grecia și în Cartagina. Unde nu se poate cu voia bună, cu sabia și cu focul.

Săptămâna asta ne întâlnim cu un personaj care ne-a scăpat în vizitele trecute prin zona României Oroles, regele dac care i-a pus pe oșteni să doarmă invers în pat și să gătească și să spele și să facă curat prin casă în locul femeilor pentru că nu au reușit să-i bată pe bastarni.

Săptămâna asta punem punct perioadei tumultuoase pentru romani de la sfârșitul secolului III îChr. Cu un Hannibal înfrânt și întreaga mediterană la liber, privirea lor se îndreaptă înspre Grecia.

Continuăm povestea celui de-al doilea război punic povestind și despre noii eroi ai Romei despre Marcellus, despre Scipio cel mic, cel care curând va deveni cel mare, despre moartea lui Arhimede și despre cum se schimbă încet-încet balanța puterii.

Revenim după o pauză mai îndelungată săptămâna asta discutăm despre Fabius și strategia fabiană, și apoi (spoiler!) înfrângerea de la Cannae. Al doilea război punic, primul război cu adevărat mondial, continuă.

Hannibal Barca își înjumătățește armata trecând Alpii o mișcare neașteptată, mai ales că trece Alpii în 218 îChr, iarna, numai bine să-l prindă pe post de consul pe Publius Scipio, tatăl Africanului, și pe Tiberius Sempronius Longus.

Romanii încep să prindă gustul extinderilor teritoriale, și după ce cartaginezii continuă să se joace cu focul, sunt mai mult decât fericiți să le declare război din nou, câțiva ani mai târziu.

Nu există o astfel de lucrare, dar în principiu asta discutăm astăzi după ce parcurgem un pic geografia Italiei (a strămoșilor noștri romani, mai exact) și despre ce înseamnă Magna Graecia, și pe unde se află puncte importante precum Tarentum sau Massana.

Povestim despre Pirus din Epirus și felul în care un mare general grec (oarecum, nu e chiar grec, și el era tot barbar pentru greci) descoperă barbarii de care tot vorbesc oamenii din coloniile grecești de la sudul peninsulei italice. Și descoperirea lui ne lasă nouă ideea de victorie pirică, sau victorie à la Pirus.

Republica romană crește la fel și dominația ei asupra centrului peninsulei italice. Vecinii, din ce în ce mai deranjați de creșterea republicii romane devin mai agresivi aducând-și asupra lor înșile exact lucrul pe care încercau să-l evite.

În care vorbim despre începuturile Romei ca republică, și fatidicul an 509, întâmplător fix cu un an înainte de reformele lui Cleistene.

Începem o scurtă (sperăm noi) serie despre Roma, în care ne întoarcem în timp la 753 îHr și explicăm cum ajunge o cetate altfel cât se poate de anonimă să stăpânească aproape toată lumea cunoscută.

Săptămâna asta vorbim mai mult despre celți și influența lor asupra populației dacice. Din păcate nu avem decât speculații și extrapolări informația arheologică, deși bogată, deja nu ne mai spune foarte multe despre ce se întâmplă motiv pentru care preferăm sursele scrise, chiar dacă sunt mult prea parțiale.

Vai vouă, învinșilor! Jaful Romei în 390 îChr este, din punctul meu de vedere, începutul dominației romane în jurul Mediteranei și în același timp este episodul care ne face să înțelegem mult mai bine motivul pentru care a început expansiunea aproape pe negândite a tinerei republici.

Înainte să vă mulțumim că ne-ați ascultat în 2017 și să ne pregătim de 2018, mai vorbim puțin despre geți despre câteva vestigii, despre cetățile de la malul Mării Negre, despre câteva nume de conducători, și despre cele patru centre importante de putere de pe teritoriul României.

Lisimah continuă să domine Balcanii, însă curând interesele lui se intersectează cu cele ale primului lider get al cărui nume rămâne în istoria locului. Dromihete (sau Dromichaites) îi oferă lui Lisimah o lecție de neuitat pentru el și pentru noi în același timp.

După eșecul lui Zopyrion lucrurile s-au mai liniștit în Tracia, până la întoarcerea lui Lisimah. Cetățile grecești se revoltă, de data asta și cu ajutor din partea unui diadoh inamic, și Lisimah trebuie să răspundă. Viitorul rege al Traciei, Macedonului și Asiei Mici, Lisimah reușește să se impună peste rămășița nordică a vastului imperiu al lui Alexandru Macedon. Până când

După plecarea lui Alexandru rămân în urmă diverși strategi, care vor încerca să profite de plecarea acestuia. După o încercare de desprindere din imperiu, Tracia se liniștește sub Zopyrion, care găsește de cuviință să transforme Marea Neagră într-un lac macedonean. Nu reușește, și pe drumul de întoarcere o armată getică îl învinge.

În anul 335 î. Chr. Alexandru, fiul lui Filip al II-lea, nu era cel Mare, dar se pregătea să devină. Și pentru că se pregătea să devină, primul lucru pe care l-a făcut a fost să-i calmeze pe greci și pe tracii care îi stăteau în coaste.

Săptămâna asta vorbim despre un nou jucător care apare în spațiul sud-est european: regatul Macedon. Sub Filip al doilea, genial conducător de oști, regatul își pornește o puternică dominație și unul din primii pași pe care îi face Filip e să îi pacifice pe sciți.

Pentru că am tot evitat să punem lucrurile cap la cap, încercăm să sintetizăm mai bine săptămâna asta cine sunt geții (și dacii) și de ce, totuși, nu ar trebui să credem tot ce auzim de la Herodot, sau, poate, de ce ar trebui să credem ce auzim de la el.

Continuăm poveștile lui Herodot cu povestea sciților. Povestim de ce ajung în discuție, de ce sunt importanți pentru Herodot.