gc | totul este gata...

La finalul acestei serii punctăm din nou aspectele esențiale ale fiecărui caz, și ne întrebăm ce s-ar întâmpla dacă și în generația noastră Mireasa va rata din nou, așa cum se întâmplă de 2000 de ani, destinul glorios la care este chemată, acela de a lumina pământul cu slava lui Dumnezeu.

Parabolele despre Nuntă și fecioare au o strânsă legătură cu Ieremia 31 și Apocalipsa 19. Toate aceste informații au fost oferite cu scopul unic de a pregăti Mireasa pentru marea zi a ispășirii finale. Din acest motiv ele sunt „de cel mai profund interes pentru noi.”

Marea controversă, am putea spune, este o luptă pentru supremație între două sisteme de operare, iar omenirea este ultimul bastion din această încleștare finală. Vor primi oamenii sistemul de operare divin, sau vor prefera oferta propusă de balaur, fiară și profetul mincinos?

Inspirația ne somează să atingem standardul plinătății lui Hristos, adică imposibil de ispitit oricât de adverse ar fi situațiile sau amenințările. Care a fost standardul plinătății lui Hristos? „Tatăl care locuiește în Mine.”

 Versetele fundamentale pe care se sprijină teologia adventistă vorbesc toate despre un singur eveniment, și acesta nu este venirea pe nori a lui Hristos, așa cum eronat s-a crezut până acum. Ele toate vorbesc despre Marea Zi a Ispășirii finale, ziua când haina neprihănirii este oferită generației în viață.

Suma credințelor creștine din prezent a fost stabilită de conciliile bisericii din cea mai neagră perioadă a existenței umanității. Unele au fost corectate de-a lungul secolelor de câțiva curajoși care și-au pus în cap elita clericală și au suportat batjocura populară. Câte au rămas încă necorectate?

Valoarea scrierilor inspirate stă în faptul că ele asigură informațiile necesare pentru acel neam de oameni care vor răspunde intenției lui Dumnezeu exprimată în Ezechiel 36:23. În ele găsim modele, tipare, pentru o generație dispusă și capabilă să aducă marea controversă la finalul ei glorios: „Taina lui Dumnezeu a luat sfârșit.” În acest prim episod modelul este Ghedeon și bătălia câștigată cu t...

Informațiile despre bătăliile trecutului au fost înregistrate și păstrate pentru educația unei generații care va încheia marea controversă, prin aducerea evenimentului descris în Apocalips 19 și profetizat în Exechiel 36:23. Ferice de cine ascultă și înțelege.

„Ca ambasadori ai lui Hristos, ei trebuie să cerceteze Scripturile spre a descoperi adevărurile ascunse sub gunoiul erorilor; şi fiecare rază de lumină descoperită trebuie comunicată altora. Un singur interes va predomina, un singur subiect le va înghiţi pe toate celelalte – Domnul, neprihănirea noastră” (SD 259).

Informațiile despre bătăliile trecutului au fost înregistrate și păstrate pentru educația unei generații care va încheia marea controversă, prin aducerea evenimentului descris în Apocalips 19 și profetizat în Exechiel 36:23. Ferice de cine ascultă și înțelege.

Astăzi răspundem câtorva întrebări auzite destul de frecvent în agora noastră denominațională, și care au o legătură cu lumina oferită de Dumnezeu acestui popor pentru a-l face conștient de destinul lui glorios.

Ori de câte ori Dumnezeu a fost constrâns să se despartă de „singurul obiect al iubirii și grijii Lui de pe pământ,” niciodată motivul nu a fost apostazia, nelegiuirea, păcatele clerului sau viața păcătoasă a membrilor. Niciodată nu a fost vorba despre abandonarea doctrinelor sau disprețuirea sacramentelor. În anul 34, în 1500, în 1844, a existat un singur motiv pentru divorțul dintre cer și biser...

Ni s-a spus, și ar trebui să o luăm în serios, că în vremea sfârșitului lucrarea lui Dumnezeu va consta în implantarea stindardului neprihănirii lui Hristos în biserică. Constatăm încă o dată că profeția este cât se poate de corectă. Vedem astăzi cum acest stindard este implantat în biserică, și cum oameni de pretutindeni primesc cu bucurie invitația la Nuntă.

Ca o confirmare că „ce a fost va mai fi,” astăzi facem o paralelă între poporul vremii lui Ieremia și poporul judecății, Laodicea. Ca și atunci, Hristos a fost transformat într-un „om încremenit, un viteaz care nu poate ajuta,” căruia i se cântă laude, i se aduc ghirlande la date fixe, dar nu poate ajuta cu nimic un popor ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.

Cei care în trecut au simțit în ceafă suflarea de foc a balaurului nu sunt uitați. Bravii secolelor trecute care au fost destul de curajoși să vadă, să accepte și să susțină adevărul și lumina pentru timpul lor, nu pot fi trecuți cu vederea. Pe umerii lor și inspirată din exemplul lor se va forma noua rasă umană, oameni uniți cu divinitatea prin părtășie de natură divină. Astăzi dorim să onorăm cr...

Închinare nu înseamnă să participi la o adunare publică. Nici să te rogi. Nici să faci semnul crucii. Nici să-ți dai toată averea săracilor. Închinare este atunci când înțelegi și recunoști că trupul tău este o locuință a lui Dumnezeu prin Duhul, și oferi această locuință proprietarului ei.

Ucenicii secolului întâi L-au descoperit pe Acela despre care scriseseră Moise și profeții. Ucenicii acestui secol Îl descoperă pe Acela despre care a scris Ellen White că este „începătorul unei omeniri care se va uni cu divinitatea prin părtășie de natură divină.”

Mișcarea adventă s-a născut și s-a format pe baza viziunii din 1845 care prezenta trecerea lui Hristos la a doua fază a lucrării Lui de Mare Preot. Această temelie a credinței advente este astăzi demolată cu argumentul pueril că nu a fost decât o scrisoare personală adresatî editorului de la Day-Star.

Ori de câte ori a existat o rebeliune împotriva guvernării divine, în cer sau pe pământ, ea a fost stârnită și condusă de „oameni cu nume,” liderii de vârf ai acelei societăți. Așa a fost revolta lui Lucifer, revolta lui Core, revolta bătrânilor lui Samuel, revolta de la Minneapolis. Iar spiritul acestei rebeliuni ne hăituiește și pe noi astăzi, întreținut de oamenii cu nume, cei chemați la sfat,...

 Argumentele Inspirației că sanctuarul nu era decât o pildă și un simbol pentru scopul etern al lui Dumnezeu, sunt copleșitoare. Ele Îl prezintă pe Hristos ca standard final pentru omenire, primul exemplar al rasei umane în care omenescul s-a unit cu divinul conform scopului etern al lui Dumnezeu, și astfel a apărut noua rasă umană, unită cu divinitatea prin părtășie de natură divină.

Luni, 7 septembrie 2020 - Ce legătură este între strigarea de la miezul nopții - „Iată Mirele, ieșiți-I în întâmpinare” - și Nunta Mielului din Apocalips 19? În esența ei, această legătură dintre cele două pasaje este solia 1888.

„Știu că au fost făcute eforturi — o influență contrară — de a îndepărta lumina, lumina pe care Dumnezeu insista să o primim cu privire la neprihănirea lui Hristos; dar dacă Dumnezeu a vorbit vreodată prin mine, acesta este adevărul, fraților.” Acesta este și adevărul timpului nostru. Eforturile de a îndepărta lumina despre neprihănirea lui Hristos continuă cu același zel ca și la Minneapolis.

Ce înseamnă expresia „judecată”? De ce este chemat poporul lui Dumnezeu la judecată? Ce se așteaptă de la această judecată, și cum este implicat poporul lui Dumnezeu în această lucrare? Despre toate acestea, în podcastul din această seară.

Poporul acesta are astăzi o multitudine de „speranțe,” de la „fericita noastră nădejde” la Speranța TV. O singură speranță nu are: Ancorarea credinței dincolo de perdea, așa cum spune apostolul. Timpul a confirmat că aceasta este singura noastră speranță.

Sub razele Soarelui Neprihănirii se găsește acea tămăduire pe care o așteaptă poporul care speră și dorește să devină noua omenire unită cu divinitatea. Nu bucurăm să vedem cum, unul după altul, copiii lui Dumnezeu din generația noastră părăsesc religia lui Baal și Îl urmează pe Miel dincolo de perdea, acolo unde omenescul și divinul se unesc.